Ne regăsim pe noi înșine...

Ne regăsim pe noi înșine în dreapta unor oameni, în brațele lor. Ne regăsim mai buni și mai frumoși, deși nu ne-am căutat niciodată. Găsim un acasă pe care nici nu-l sperasem în privirile lor. Și ne dăm seama că asta înseamnă să iubești cu adevărat, să îi oferi celuilalt sensuri noi pentru cuvinte pe care le știa demult, să îl faci un om mai bun, să completezi goluri lăsate în urmă de alții pe care nici nu i-ai cunoscut și să-ți faci în sufletul său un loc numai al tău pe care să nu-l poată completa nimeni... Un loc pe care să nu-l lași gol niciodată.

Ne dăm seama, mai devreme sau mai târziu în viață, că încă de când ne-am născut aveam sufletele însetate de sentimente pe care singuri nu suntem în stare să le plămădim și că doar atunci când iubim aceste sentimente prind viață. Și tot atunci înțelegem că liniștile după care am tânjit sunt acelea care se cască între două bătăi ale inimii omului iubit.