Final de vară

Hai să-mpărțim
pe din două
o țigară,
o seară,
un prim sărut,
o primă oară,
o vară,
o zi-n care plouă,
iar pe cimentul crăpat
pe care-am călcat
se-amestecă
și se scurg
de parcă plâng
de dragul revederii
lacrimi de cer
și arșița verii.

Hai să-mpărțim
la doi
fiecare celulă din noi
și să-nchidem în ele
amintiri
și trăiri,
poate iubiri,
rătăciri,
fiecare în celulele sale,
apoi
tu-n ale mele,
iar eu
în ale tale,
apoi
să le-ncuiem
cu speranțe
și dor
care să nu le dea voie
să iasă,
căci cine a auzit,
vreodată,
de speranțe ce mor
sau doruri care slăbesc
lăsând libere
să zboare
și să strice socoteli
amintiri,
trăiri,
poate iubiri
și rătăciri?

Hai să-mpărțim
pe din două
o țigară,
să ne iubim
nebunește,
fără vreun „poate”
`ntr-o vară,
iar la final,
când o să doară,
hai să nu ne mai tocmim
pe ce-i al meu
și ce-i al tău,
hai să plecăm,
cum s-o-ntâmpla,
fiecare
cu jumătatea sa
și jumătatea
altuia.