Ce înseamnă iubirea, de fapt?

Ce înseamnă iubirea, de fapt?

Dacă te gândești bine, e doar o împărțire la doi.

Iubirea înseamnă să împarți cu un om o casă, un pat, o țigară, niște zile, exact așa cum sunt, bune sau rele. Iubirea înseamnă să împarți cu un om un sărut, o îmbrățișare, un trup, un zâmbet, lacrimi și frici.

Iubirea înseamnă să împarți cu un om tot ce ești și ce ai, vise, speranțe, planuri, dezamăgiri, probleme și amintiri.

Iubirea înseamnă să împarți cu un om tot ce nu ești, dar ai putea fi. Înseamnă să dai fără să ți se ceară și să primești fără să te simți vinovat. Înseamnă să promiți și să te ții de cuvânt. Iubirea înseamnă să găsești viața așa cum nici nu știai că ai căutat-o vreodată.

Iubirea înseamnă să te deșiri, de la primul gând până la ultima celulă, și să te dai pe din două, apoi să faci exact la fel cu celălalt. Înseamnă să dai și să iei în egală măsură, iar la final să te alegi cu tot.

Iubirea e ciudată și niciodată nu crește așa cum te-ai aștepta. Nu e niciodată blândă ori caldă, e adesea sălbatică și mistuitoare în feluri care nu credeai că există. Te macină și te modelează. Te mângâie și te răscolește. Te rupe în jumătate și în același timp te întregește.

 Pentru că, în definitiv, iubirea e doar o împărțire la doi în care nu împarți nimic altceva decât însăși viață.